2Sep
Șaptesprezece aleg produse care credem că vă vor plăcea cel mai mult. Putem câștiga comision de pe linkurile de pe această pagină.
Ei îi urmează deja urmele.
Dacă ai visat întotdeauna să urmezi urmele scriitorilor tăi preferați, acești adolescenți te vor inspira să nu mai visezi și să începi să-l realizezi acum. Edil Hassan (18, deasupra dreapta) și Monique Taylor (17, deasupra stânga) sunt încă la liceu, dar își fac deja nume cu poezia lor uimitoare. Ambii sunt câștigători ai premiului din 2015 al Portofoliei Medalia de Aur la Scholastic Art & Writing Awards, urmând pe urmele unora dintre cele mai scriitori legendari, artiști, poeți și designeri vreodată, precum Lena Dunham, Stephen King, Sylvia Plath, Zac Posen, Andy Warhol și Truman Capote, care au câștigat cu toții adolescenți.
Aici, adolescenții talentați își împărtășesc poeziile emoționante.
Scrisoare de dragoste către Somalia de Edil Hassan *
Cuvintele tale sunt gloanțe, mă faci să înghiț întreg,
lăsându-i să cadă ca niște bombe în stomacul meu căscat.
Mă faci să vreau să plâng lacrimi de foamete,
respirați respirații acre de secetă,
cuvintele mele atât de uscate încât se sfărâmă ca praful străzii.
Vreau să respir în culorile care se desprind de pielea ta ca niște fulgi de fum.
Vreau să le gust
în fundul gâtului meu,
pentru ca ei să se lipească de plămânii mei, astfel încât cuvintele mele să aibă culoarea exilului,
zgomotul respirației mele chiar sunetul tău.
Vreau brațele tale maro în jurul taliei mele
ca să mă tragă în tine, îngropă-mă sub dărâmăturile unei țări
care în moarte a trăit de mai multe ori decât am putut vreodată.
Plângi când îți spun că sunt cu altul,
dar te-am părăsit pentru că tu vei fi sfârșitul meu
iar brațele lui ar putea fi prea palide ca să mă scufund în gură
prea stângaci ca să-mi rostogolească numele peste limbă, prea gros
să gust pe toți oamenii pe care îi port, dar golurile și găurile lui,
nu sunt la fel de mari ca ale tale și, când îl îmbrățișez,
brațele mele le acoperă.
Vreau să mă târăsc în tine,
uitați de lucrurile rele pe care le-ați făcut și prefaceți-vă că acei ani
M-am irosit cu un om care nu putea vedea niciodată frumusețea într-o basma, cum ai văzut tu,
sa întâmplat vreodată. Dar când îmi așez capul pe pieptul tău,
Pot auzi gloanțe străpungând pielea și rupând osul, de
bombe fluierând la pământ.
Îmi amintesc de ce nu pot găsi niciodată pace în tine.
În fiecare an, îți cânt un cântec de dragoste
pentru a sărbători timpul pe care mi l-ai spus că ai trăit
doar pentru a fi o casă pentru mine. Și cu fiecare linie
îmi respiri în ureche o nouă scuză,
pentru că nu sunt cel despre care cânt,
pentru că ai făcut promisiuni pe care nu le-ai putea respecta niciodată.
Ești motivul pentru care încerc mereu
a construi casa pe cuvinte puternice ca fumul.
Nu mai contează
că îmi împărtășești ochii, sau miros de scorțișoară și chai cald, sau
gust de sare de mare și rugăciuni în zori.
Vreau să te uit când sunt gloanțele tale
devine prea mare ca să pot înghiți,
când mă îmbolnăvesc de gustul metalului din gură.
Dar ești adânc la o milă în pielea mea.
În cuvintele limbii mamei mele
care cad din gura mea ca cărămizile. Te vreau
într-un mod în care nu poți fi niciodată și chiar dacă
m-ai ținut cu brațele de culoarea secetei, m-ai iubit
cu puterea unui refugiat,
m-ai iubit,
în singurul mod în care știai cum.
Deci, te iert
pentru că mi-am frânt inima,
pentru că m-a făcut să părăsesc o casă
al cărui pământ a fost scris în sângele familiei mele.
Te iert că mi-ai negat amintirile
de un om pentru care plâng când zâmbești și te tresări,
un om pe care îl pot gusta în maturitatea mango-urilor
și în mirosul dulce și greu de tămâie.
Te-am iubit în ură pentru durere
mereu m-ai făcut să simt. Dar, ești un rănit
care poate cânta poveștile în numele meu
și niciodată să nu te uiți în altă parte când ai mei mă fac să plâng.
Și după 17 ani de separare, nu m-ai părăsit niciodată,
mi-a sărutat gura în ciuda gustului de inimă,
m-au ținut de mâini, două războaie civile,
de parcă nu ai putea simți felul în care arde și mușcă.
Ești o casă pe care nu o pot depăși niciodată,
o nostalgie și o dragoste care în ciuda tuturor
de fiecare dată îți ude numele cu dor
se varsă de pe buzele mele
în fiecare dintre cererile mele.
Dreamcatcher de Monique Taylor *
Am crescut în haine monocrome,
visând linii urbane
înflorind din pământ.
Aș trimite populația de la 6 la 6000,
unde viața noastră ar putea fi scrisă pe cer
în neon și sclipici.
Mama mi-a spus dacă nu găsesc orașul
m-ar găsi,
așa că mi-am sculptat numele în pantofi,
gândindu-mă că speranța îmi va urma pașii.
Aș sta până târziu și aș privi noaptea
culoarea lipitorului din orizont
pentru că luna era pe drum,
iar vedetele reale nu au nevoie de un covor roșu
Nu aveam un gard de pichet alb ca prietenii mei;
ne-am petrecut după-amiezile pe iarbă și păpădie moarte,
încercând să transforme norii în inele cu diamante și Cadillac.
Petrec nopți în fața televizorului,
studiind să fie nominalizat la Oscar
pentru că navele care se scufundă sunt captivante,
iar Leo m-a învățat să fiu regina lumii.
Daydreams a prezentat micul dejun la Tiffany's,
Audrey Hepburn și Marilyn Monroe
în halate de minge și perle,
unde am învățat că frumusețea era un arhetip,
nu o decizie.
Inima mi s-a rupt puțin în ziua aceea
și l-am înfășurat în coroane de hârtie,
sperând că frica nu va pătrunde.
Dar ecranul mare era pentru fețe subțiri,
piele palida
și picioare lungi de un kilometru,
iar părul meu împletit nu era destinat coperților revistelor,
dar pentru o curățare rapidă în chiuveta bucătăriei
să spele lacrimile.
Așa că m-am culcat devreme,
l-a scufundat Audrey cu cerneală
și i-a spus Maya Angelou
de vreme ce aveam nevoie de un alt loc
să-mi spânzură visele.
Atât Monique, cât și Edil vor fi recunoscuți pentru scrierea lor uimitoare pe 11 iunie la o ceremonie națională la Carnegie Hall din New York, împreună cu alți 900 de studenți. Puteți urmări Seventeen pe Snapchat, unde YouTuber Jenn McAllister, alias Jennxpenn, va prelua și captura toate cele mai importante momente din noaptea uimitoare. Pentru mai multe informații despre premii, vizitați www.artandwriting.org.
** Reeditat cu permisiunea Alianței pentru Tinerii Artiști și Scriitori.
